Articole tunisiene

Arta ceramicii si a olaritului este adanc inradacinata in traditia locala a tarilor din Maghreb. Aici s-au folosit inca din antichitate vasele si amforele de teracota pentru depozitarea si conservarea recoltelor de porumb, fasole, curmale si ulei de masline. Lampile cu ulei si figurinele de lut erau folosite in ceremoniile de casatorie pentru a aduce noroc mirilor si a alunga spiritele rele. Acelasi fel de articole descoperite cu prilejul sapaturilor in morminte preistorice confirma dimensiunea ancestrala a acestui tip de arta.

Articole tunisiene

De atunci, arta ceramicii a cunoscut numeroase influente straine. Fenicienii au contribuit cu noi forme, cum ar fi amfora gaurita, conceputa pentru transportul marin. Romanii s-au specializat in ceramica decorata. Cea mai importanta contributie a venit odata cu islamicii, care au introdus numeroase alte forme, decoratii, precum si alte noi tehnici.

De-a lungul secolelor, colonii fenicieni, romani, bizantini si vizigoti au supus populatia locala, insa arabii, incepand cu sec. VII, au fost aceia care au exercitat cea mai mare influenta pe acest teritoriu, stabilindu-se definitiv aici.

Triburile de beduini care au venit din est in sec. XI au reactualizat limba araba si religia musulmana in Tunisia. Berberii s-au opus initial asimilatiei si s-au retras in munti, pe insula Jerba sau in regiunile aride din Sud, in locuintele lor de sub pamant, ksour. Insa secole de casatorii mixte si comert au sfaramat aceasta izolare initiala.

Tunisienii

Tunisianul de astazi, locuitor la oras, fermier la tara, om al desertului sau al muntilor, este mandru de „identitatea sa tunisiana”, un mix al diferite civilizatii si influente. Fiind constienti de bogata lor mostenire istorica si culturala, tunisienii arata cum respectul categoric pentru ceilalti poate fi evidentiat prin modestie, toleranta si ospitalitate.

Orice tunisian se va oferi imediat sa va ajute sa gasiti drumul in oras si sa va raspunda la intrebari. Majoritatea vorbesc araba si franceza. Engleza este si ea predata astazi in scoli, fiind vorbita in special de cei tineri. Cu putin noroc, puteti gasi vorbitori de germana si italiana.

Tunisienii

Viata de familie. Vechii tunisieni locuiau in comunitati restranse si erau foarte uniti, avand familii numeroase. Copiii erau crescuti de intreaga familie. Casatoriile se faceau prin intelegerea reciproca dintre familii. Dupa ocupatia franceza modul traditional de viata si structura traditionala a familiei tunisiene au avut de suferit. Tendinta de avea familii-nucleu, cele mai importante din comunitate, predomina atat in zona rurala, cat si in cea urbana. Rolul femeilor s-a schimbat si el foarte mult odata cu trecerea timpului, iar astazi, comparata cu celelalte state islamice, Tunisia este una dintre cele mai liberale tari, poligamia fiind interzisa aici prin lege inca din 1956. In prezent, femeile tunisiene au aceleasi drepturi cu barbatii in ceea ce priveste mostenirea, custodia copiilor, divortul si dreptul la proprietate.

Festivalul Sahara este de un interes deosebit pentru cei care viseaza sa experimenteze aventuri prin dunele si frumusetea sobra a desertului. Douz, poarta catre desert, ofera o panoplie originala a traditiilor desertului, arta populara si obiceiuri. Satul inconjurat de dune este punctul de plecare pentru mehare si safari saharian. O aventura unica va asteapta.

Festivalurile tunisiene

Festivalul International de Muzica se prelungeste tarziu in noapte la Colosseum-ul de la El Jem. O experienta de neuitat care consta in audirea orchestrelor simfonice intr-un cadru de vis.

In luna martie are loc Festivalul de la Ksour, organizat in apropiere de Ksar Ouled Soltane, scenariul unde in anii 70 George Lucas a ales sa filmeze Razboiul Stelelor, apreciind peisajul selenar al desertului tunisian.

Festivalurile tunisiene

Pentru iubitorii de chitara care calatoresc in capitala, recomandam Festivalul Mediteranean de Chitara, care are loc anual in diverse locatii din Tunis.

Am lasat la urma festivalul international de la Cartagina, care este cel mai important eveniment artistic international din Tunisia. Cele mai interesante aspecte includ exemple de fuzionare intre formele locale de muzica si stilurile internationale de dans si muzica, care fac parte din mainstream.

Temelia vietii unui musulman este reprezntata de cei cinci stalpi de baza ai Islamului. Acestia sunt: declaratia de credinta, rugaciunea, dania (suportul financiar oferit celor nevoiasi), postul in luna Ramadan si pelerinajul la Casa Sfanta din Mekka (o data in viata, pentru cei care au posibilitatea).

Religia musulmana

2. Rugaciunea
Musulmanii indeplinesc zilnic cinci rugaciuni (dimineata – inainte de rasaritul soarelui, la pranz, dupa-amiaza, la apus si seara). Fiecare rugaciune nu dureaza mai mult de cateva minute. Rugaciunea in Islam reprezinta legatura directa dintre Allah si oameni. Nu exista intermediari intre Dumnezeu si slujitorii Sai.

3. Dania
Sensul de baza al cuvantului “zakat” este cel de “purificare” si “crestere, spor”. Sa iti dai dania inseamna sa dai un anumit procent unor categorii de oameni defavorizati. Posesiunile musulmanilor vor fi “purificate” daca acestia ofera o parte din ele sarmanilor, celor nevoiasi, orfanilor si calatorilor.

4. Postul obligatoriu din luna Ramadan
In fiecare an, in luna Ramadan, musulmanii postesc de la rasaritul soarelui si pana la apus, abtinandu-se de la mancare, bautura halal si relatii conjugale. Luna Ramadan, numita si „primavara vietii islamice”, constituie o luna unica in viata unui musulman, a familiei acestuia si a societatii musulmane. In aceasta luna renaste intreaga viata: Ramadan este luna postului, o scoala a rabdarii si a evlaviei, care purifica si curata sufletul, inaltandu-l spre un comportament maret.

5. Pelerinajul la Mekka
Pelerinajul anual la Mekka este obligatoriu o data in viata pentru cei care au posibilitatea fizica si financiara. In jur de cateva milioane de oameni de pe intreg globul se duc la Mekka in fiecare an. Barbatii care indeplinesc acest ritual au o imbracaminte speciala, ihram, aceeasi pentru toti, indepartand astfel diferentele de clasa si de cultura; toti sunt egali in fata lui Dumnezeu. Sfarsitul pelerinajului este marcat de sarbatoarea Al-Adha, care in limba araba inseamna Sarbatoarea Sacrificiului: in aceasta zi, musulmanii implinesc o rugaciune specifica si apoi sacrifica un animal (de obicei un miel). Aceasta si Sarbatoarea Postului (Aid Al-Fitr), sarbatoarea ce marcheaza sfarsitul lunii Ramadan, sunt cele doua sarbatori anuale ale calendarului islamic.

Pentru mai multe detalii, vizitati www.islam-guide.com/pillars.

Gastronomia tunisiana

Felul de mancare de baza este traditionalul couscous cu miel sau pui. In statiunile balneare, couscous-ul cu peste este un adevarat regal. Gustati si chakchouka, un amestec de ingrediente cu legume fara carne. Tajinul tunisian este diferit de cel marocan. Carnea si legumele taiate sunt amestecate cu branza si ou inainte de a fi puse la cuptor. Cei carora le place carnea de miel pot sa serveasca kouchka, carne de miel la cuptor cu cartofi si condimente. Méchoui, care inseamna gratar in araba, nu este intotdeauna din carne de miel. Este o bucata de carne prajita la protap. Alte feluri de mancare tuniesiene delicioase sunt mloukia, kamounia si marqua.
Branzeturi sunt destul de putine, la prima vedere, insa veti aprecia cu siguranta deserturile si produsele de patiserie.

Gastronomia tunisiana

Gurmanzii isi vor gasi raiul in patiseriile tunisiene, al caror renume este mondial. Produsele de patiserie sunt in general facute cu miere, sirop de zahar, migdale, curmale si nuci. Printre cele mai celebre enumeram: coarnele de gazela, makhroud si baclava.

In ceea ce priveste bauturile, ceaiul de menta este o institutie in Tunisia. Cei care nu se pot lipsi de cafea vor aprecia desigur cafeaua turceasca. Vinurile locale provin din regiunea Cap Bon, cele mai recomandate fiind Vieux Magon si Haut-Mornag. Cat despre bere, puteti comanda o Celtia rece sau o Stella. Ca produs cu totul specific, puteti incerca thibarine (pe baza de plante aromatice) sau Boukha, un rachiu distilat din smochine. In Sud se serveste lagmi, o bautura din seva de palmier.

Gastronomia tunisiana

Medina din Kairouan

Medina s-a pastrat sub infatisarea ei din sec. XII si include Kasba in partea de nord-vest si o mare parte din estul orasului, care se remarca printr-un caracter cu totul particular: numeroase ateliere de tesatorie (in principal pentru covoare), fantani care ridica apa de la mari adancimi, printr-un sistem actionat cu ajutorul camilelor, numeroase moschei. De asemenea, veti intalni aici numeroase bazaruri, dintre care cel mai renumit este cel al Covorului; multe dintre ele au aceeasi origine ca Medina, insa cea mai mare parte dateaza din sec. XVII si XVIII.

Medina din Kairouan

Medina pastreaza la fel de bine baile sale publice, vechile cimitire care mai sunt si astazi in uz, precum si mare parte din tesutul urban musulman. Acestor edificii mai sus mentionate se adauga, incepand cu sec. XV, numeroase monumente religioase: zawiyas, medersa, mausolee… construite de catre locuitorii orasului pentru a comemora amintirea personajelor celebre din Kairouan: Mausoleul Imamului Suhnun, al lui Ibn Arafa, medersa lui Sidi Abdi Al-Ghariani, Al-Husayniya si zawiyas Sidi Amor Abada… Toate aceste monumente au conferit orasului o vocatie de oras sfant, de centru al pelerinilor. Kairouan a fost intotdeauna capitala spirituala a Tunisiei.

Medina din Kairouan

Satul si laguna Ghar el-Melh

Satul este cunoscut pentru situl sau istoric si superba plaja Sidi Ali El Mekki, situata la cinci km est de sat. Municipalitatea dispune de sapte km de coasta, intre capul Sidi Ali El Mekki si portul Kalâat el-Andalous. Infiintata la inceputul instalarii fenicienilor din Tunisia (814 i.Hr.), antica Rusucmona devine repede o cetate renumita ca avant-port al Uticai. Devine apoi o baza importanta pentru pirati, acestia fiind cu totul inlaturati abia in 1837 – 1855 cand Ahmed I Bey (1837-1855) decide sa puna capat pirateriei in Tunisia si sa transforme principala lor baza in port comercial; prin urmare, aici vor fi construite noi fortarete si o colonie de origine malteza se va stabili pana la obtinerea independentei de stat a Tunisiei.

Satul si laguna Ghar el-Melh

Astazi, in Ghar el-Melh putem admira un vechi port turcesc, precum si trei cetati care dateaza din epoca otomana si care au fost utlizate ca targuri de sclavi. In 1922, cele trei forturi au fost clasate monument istoric si un vast program de restaurare si de punere in valoare a fost initiat.
In laguna, puteti profita in principal de pescuit si de plaja.

Satul si laguna Ghar el-Melh

Fortareata Ribat, Soussa

In spatele unor ziduri groase, cu un turn de paza care a servit si ca minaret, se afla un edificiu cu doua niveluri deschise inspre o curte inconjurata de porticuri cu arcade. La nivelul superior se afla chiliile austere ale „calugarilor-soldat”, in timp ce toata aripa de sud a fost dedicata unei imense sali de rugaciune.

Situata la extremitatea estica a medinei, in apropierea Marii Moschei, fortareata Ribat din Soussa face parte dintr-un dispozitiv de aparare discontinuu care se intindea, conform istoricului arab Ibn Khaldûn, de-a lungul tarmului sudic la Marea Mediterana, de la Ceuta la Alexandria. Cetatile ifrîqiyene par sa se inspire din echivalentele lor abbasside, infiintate pentru a apara frontiera de nord in fata pericolului bizantin si frontierele orientale in fata pericolului reprezentat de populatiile turce din Asia Centrala, precum si din edificiile omeyyade grupate sub denumirea de „castele ale desertului”.

Fortareata Ribat, Soussa

Edificiul este construit in forma de patrat si pare sa urmeze modelul cetatii din Monastir, care a fost imitat in tot Occidentul musulman. Accesul se face printr-o poarta rectangulara al carei arc in plin cintru este sustinut de coloane cu capiteluri corintice. Veti intra apoi imediat intr-un vestibul care deserveste o curte cu porticuri. Langa porticul de sud se afla doua scari pe care puteti urca la etajul intai, spre chilii si sala de rugaciune.

Dupa ce zona mediteraneana a cazut in intregime sub dominatie musulmana, Ribat din Soussa si-a pierdut treptat functia militara, fiind utilizata numai in situatii de urgenta, iar in rest transformata intr-un centru de educatie si invatare.

Marea Moschee din Kairouan

Ridicata de catre Oqba Ibn Nafi Al Fihri incepand cu anul 671 (corespunzand anului 50 de la Hegira), in timp ce orasul Kairouan era fondat, aceasta se intinde pe 900 m² si este considerata in Maghreb drept cea mai veche dintre toate moscheile din regiune. In timpul dinastiei Aghlabizilor, renumele moscheii si al altor sanctuare de la Kairouan fac ca orasul sa se dezvolte si sa se populeze din ce in ce mai mult. Universitatea constituita din savanti care se reunesc in moschee este un centru de formare atat pentru instruirea gandirii musulmane, cat si pentru stiintele profane. Putem sa comparam rolul ei cu cel al Universitatii din Paris pentru perioada Evului Mediu.

Marea Moschee din Kairouan

Situata la nord-est de oras, in exteriorul medinei, Marea Moschee din Kairouan este un edificiu cu alura de fortareata care se impune atat prin pietrele sale cu talia de 1,9 m latime din care sunt construite zidurile, cat si prin turnurile sale solide si contrafortii care le sprijina si le consolideaza. Marea Moschee este un cadrilater neregulat mai lung (138 m) in partea intrarii principale decat in partea opusa (128 m) si mai putin larg (71 m) de partea cu minaretul decat de partea opusa (77 m).

Putem accede in curte printr-unul din cele sase porticuri laterale datand din sec. IX si sec. XIII si vom descoperi un cadrilater inconjurat de galerii sustinute de coloane de marmura de diferite tipuri, de granit sau de porfira din epoci diferite (romana, paleocrestina sau bizantina). Curtea este pavata cu dale de piatra, unele fiind inlocuite prin placi de marmura alba. In apropierea centrului, se afla un cadran solar care permite determinarea orei de rugaciune si un colector de apa de ploaie care permite umplerea unei vaste cisterne subterane sustinuta de catre stalpi de 7 m inaltime.

Kerkouane

Intre mare si padure, ruinele acestei cetati punice au un farmec nebun: mici, cochete, pline de flori si imediat in vecinatatea marii – motive pentru care au fost inscrise de Unesco pe lista patrimoniului mondial, incepand cu data de 28 noiembrie 1986. Kerkouane este singurul oras punic care a supravietuit timpului si valurilor succesive de alte civilizatii care s-au stabilit pe teritoriul Tunisiei.

Descoprite in 1952 de catre Ch. Saumagne si P. Cintas, ruinele apartin unui oras punic al carui nume nu a fost determinat cu precizie, dar care a fost fondat, cel mai probabil, in sec. V i.Hr. si abandonat in timpul primului razboi punic, cand a fost distrusa si Cartagina. Primele sapaturi arheologice au avut loc in anul 1953, insa cea mai mare parte din oras a fost exhumata intre anii 1958 si 1959. Unele cartiere nu au fost inca dezgropate.

Kerkouane

Putem admira toate obiectele care au fost descoperite in ruine intr-un muzeu care a fost infiintat in vecinatatea sitului arheologic pentru conservarea obiectelor gasite, care constau in primul rand in ceramica, monede, bijuterii etc. Una dintre cele mai frumoase piese expuse la acest muzeu este un sarcofag de lemn cu capacul sculptat reprezentand o zeita care vegheaza la somnul mortilor. Plimbati-va pe frumoasele stradute punice si descoperiti arhitectura unica a acestei cetati fortificate, de 2000 de locuitori, precum si cea mai recenta descoperire: „cel mai important templu al Mediteranei” datand din perioada punica, considerat printre capodoperele arhitecturale de gen religios.